Care e cel mai mare dușman al părinților?
Aug 25, 2025Mami, știi vorba aceea românească:
„Cunoaște-ți dușmanul și vei ști de cine să te ferești!”?
Nu m-am gândit niciodată mai serios la ea decât atunci când am citit ce spunea unul dintre specialiștii mei preferați în parenting, Hal Runkel:
„Cea mai mare luptă a noastră ca părinți nu este cu telefonul, influențele negative, drogurile sau alcoolul. Ci cu reactivitatea noastră emoțională.”
Cine este adevăratul nostru dușman?
Dușmanul nostru numărul 1 este reacția emoțională la comportamentele nesănătoase ale copilului nostru.
Când el țipă, lovește, mușcă, se trântește pe jos sau se autostimulează, instinctul ne spune:
„Fă-i ceva! Țipă mai tare, zguduie-l, amenință-l, ia-i ce-i place, oprește-l!”
Dar ce facem, de fapt?
Dăm vina pe copil. Îl intimidăm. Îl speriem. Îl forțăm să ne asculte. Dar în realitate, arătăm cât de imaturi suntem: nu reușim să ne gestionăm propriile emoții.
Până la 10–14 ani, copiii se conformează de frică. Dar relația cu noi se rupe. Când cresc, se răzbună, pentru că au fost umiliți și învățați că sunt iubiți doar când „fac ca noi”.
Ce le transmitem, de fapt când îi bruscăm, pedepsim sau amenințăm?
-
Că suntem șefi
-
Că doar noi contăm
-
Că nu e loc pentru emoțiile și nevoile lor
Și adevărul este că ei nu mai au de la cine să învețe autoreglarea emoțională, dacă nu le-o “predăm” noi.
De unde vine reactivitatea noastră?
-
Din oboseală
-
Din lipsa sprijinului emoțional
-
Din presiuni externe care ne cer să petrecem timp de calitate, să ne implicăm 100% și să-i punem pe primul loc
Dar nimeni nu ne spune ce înseamnă, de fapt, toate astea...
Parentingul e despre noi, părinții
La noi părinții au țipat. Ne-au lovit. Ne-au pedepsit. Dacă nu ne vindecăm, vom face același lucru sau... nu vom pune nicio limită, de frică să nu fim „ca ei”.
Dar dacă alegem să facem ceva real pentru NOI, comportamentele copilului se vor schimba aparent brusc.
Ce putem face?
1. Să ne jucăm cu ei
Joaca este prima lor nevoie. Chiar din prima zi de viață putem:
-
să-i legănăm ușor
-
să-i mângâiem
-
să le cântăm
-
să le facem masaj
Adesea însă, obosite și grăbite, îi schimbăm, îi hrănim și îi punem la somn... sau le oferim ecrane, jucării scumpe, lumini, sunete – crezând că așa ne jucăm.
Ce trăiesc ei? Deconectarea. Atașamentul față de obiecte, nu față de noi.
2. Să le arătăm cum reacționăm la nervi
Tot prin joacă.
În audiobook-ul „ÎNVAȚĂ-L SĂ SE JOACE” am zeci de exemple de jocuri pentru momentele dificile și peste 350 de idei de jocuri.
Multe mame mi-au spus:
„Mi se părea că dacă mă joc cu el, în loc să-l corectez, îl răsfățam și îl făceam să se poarte și mai rău.”
De ce credeau asta? Pentru că la noi totul era cu „milităria” coborâtă din pod. Țipai? Primeai. Erai furios? Ignorat sau pedepsit. Nimeni nu ne învăța ce să facem cu emoțiile acelea...
Ce se întâmplă însă când aplici jocurile?
Unii copii se destind rapid, alții mai greu. Dar în timp, în loc să lovească și să țipe, încep să glumească, să râdă, să ceară joacă.
Exemplu personal
Când sunt furioasă și aș strivi tot în cale – și ea țipă sau se lovește – încep să cânt, dansez, strig cu zâmbetul pe buze, strivesc usturoi și mă strâmb. Fetița mea râde în hohote. Se calmează. Iar eu, în loc să o pedepsesc, mă transform în mamă-jucăușă.
Și funcționează pentru că am început de când avea 9 luni.
3. Îi ajutăm să aleagă comportamente sănătoase
Tot prin joacă.
Povești despre emoții, scene teatrale, fețe furioase – pentru ca ei să râdă și să învețe.
Joaca ne vindecă și pe noi, mămici. Chiar dacă nu e ușor la început – pentru că n-am fost obișnuite cu ea.
O mamă care se joacă este o mamă mai puțin furioasă.
Joacă-te și cu partenerul tău. Spune-i că o mamă care râde e o mamă care iubește mai ușor!
Dușmanul real este reactivitatea noastră.
Când o înfruntăm și o îmblânzim, câștigăm relația cu copiii noștri.
Te încurajez să înveți să te joci!
Nimic nu este mai vindecător și mai recuperator decât JOACA.
