8 întrebări pentru mămicile care vor copii sănătoși

Mămică dragă, 

Tare greu subiectul de azi.

Pentru că vine să ne scoată puțin din zona de confort. Pe noi, mămicile care facem tot ce ține de noi să ne ajutăm copilașii să se dezvolte sănătos.

Așa că te invit să îți iei cafeaua, ceaiul sau limonada… și o foaie și un pix.

Pentru că vreau să îți propun să facem împreună un mic exercițiu.

Să ne oprim puțin din alergătura de zi cu zi și să ne uităm, cu sinceritate, la dezvoltarea copilului nostru.

Nu la ce fac copiii altora.

Nu la ce vedem pe Facebook, TikTok sau Instagram.

Ci la copilul nostru.

La ce știe să facă, la ce încă nu știe și, mai ales, la ce are nevoie să învețe pentru a putea deveni cât mai independent.

Iată cele 8 întrebări pe care cred că orice mămică ar trebui să și le pună dacă își dorește să își ajute copilul să se dezvolte sănătos.

1. Ce mă deranjează în acest moment că nu știe copilul meu?

Prima întrebare pe care cred că orice mămică, fie că are un copil cu întârzieri în dezvoltare sau nu, este necesar să și-o adreseze este:

Ce mă deranjează în acest moment că nu știe copilul meu?

Indiferent de vârsta din certificatul de naștere, copilul tău știe ceva. Ceva trebuie să știe, oricât de grav ar fi afectat creierul lui din cauza anumitor diagnostice.

Deci nu ne ocupăm de ce știe.

Ci de ce nu știe.

Poate te deranjează că are 4 ani și încă nu se îmbracă singur.

Sau că are 3 ani și mănâncă în continuare pasat ori doar 3 feluri de mâncare.

Poate stă mereu numai la ecrane și nu se joacă funcțional nici singur, nici cu ceilalți.

Poate nu răspunde când îl strigi, nu imită copiii în grup sau nu știe să îți ceară cu vorbe ceea ce vrea, deși are 5 ani.

Poate încă are scutec la 4 ani.

Poate lovește, țipă, se trântește pe jos, mușcă sau aruncă ce prinde atunci când îi spui „nu”.

Poate nu înțelege ce îi spui.

Poate fuge pe stradă și nu se oprește când îi spui „Stop”.

Poate nu înțelege pericolul dacă pune mâna pe cuptorul încins sau dacă bea Domestos.

Ori poate nu răspunde când îl întrebi ceva.

Poate vorbește singur, dar nu pune singur întrebări oamenilor.

Poate nu este interesat de copii.

Sau poate își dorește copii în jurul lui, dar îi strânge tare în brațe ori fuge fără scop pe lângă ei și, astfel, ceilalți copii nu îl vor în grupul lor.

Ce mă deranjează, concret, că nu știe copilul meu?

În cei 20 de ani de muncă în domeniul sănătății mintale a copilului, am înțeles că problema unei mame nu este că al ei copil nu știe ce spune un specialist că ar trebui să știe.

Ci ceea ce o deranjează pe ea că nu știe.

Așa că, dragă mămică, scrie pe foaie exact ce te deranjează că nu știe copilul tău să facă.

Și cu acele „deranjuri” mergi la un specialist și roagă-l să te învețe cum să-l înveți.

Pentru că, de fapt, într-o familie, părinții fac regulile.

Nu noi, specialiștii.

2. Ce abilitate ar trebui să știe ca să nu mai țipe sau să se trântească pe jos când îi refuz ceva?

Copiii noștri nu lovesc, nu mușcă, nu țipă, nu se trântesc pe jos și nu vorbesc urât pentru că sunt răi.

Ci pentru că nu știu cum altfel să își comunice nevoile.

Așa că, mămică dragă, ascultă-mă bine: dacă puiul tău lovește în loc să-ți spună:

„Nu vreau să mănânc!”

tu ar trebui să îl ajuți să folosească vorbele în loc să lovească.

Și dacă nu știi cum să îl înveți tu singură, ai nevoie să te învețe un specialist cum să îți înveți copilul să vorbească.

Mămicile care lucrează pe baza cursurilor și produselor mele educaționale știu că pentru orice comportament nesănătos al copilului lor există o soluție.

Ele trebuie doar să o afle și să învețe cum să o pună în practică.

Așa că… fără frică și rușine… cere ajutor.

3. Cum îmi cere copilul ceea ce vrea?

Aici e o bubă mare.

Pentru că multe mămici cred că la 3 ani este normal ca un copil să ceară doar arătând cu degetul sau spunând un singur cuvânt.

Dacă nu te deranjează că la 3 ani copilul tău nu vorbește deloc sau vorbește doar folosind un cuvânt, nu vei fi interesată de ce îți spun în continuare.

Dar dacă te deranjează că alți copii știu să vorbească în fraze complexe, iar al tău abia arată cu degetul sau abia scoate un „apă”, „taie”, „hai”… atunci este timpul să înveți metode prin care să îți înveți copilul să ceară verbal.

Soluții sunt.

Trebuie doar să le aplici.

4. Știe să răspundă cu DA și NU când îl întreb?

Fie verbal, fie dând din cap sau din deget.

Dacă are maximum 1 an și jumătate și nu răspunde cu da/nu, e o problemă.

Fie că o recunoști tu, fie că nu. Dar ea există.

Însă dacă nu te deranjează că la 1 an și jumătate nu răspunde cu da și nu, la 3–4 ani s-ar putea să te doară când unii copii îi spun copilului tău:

„Nu știi nici să spui da și nu!”

Și dacă te va deranja, trebuie să știi că există soluții prin care să îl înveți această abilitate.

Va fi mai greu să îl înveți la 3–4 ani decât dacă îl înveți la 1 an, 1 an și jumătate, dar nu va fi imposibil.

Cu multă muncă, piticul tău va învăța să răspundă da și nu.

5. Urmărește singur oamenii și obiectele aflate în mișcare?

Dar și atunci când îi arăt eu oamenii și obiectele?

Copiii urmăresc ce este în jur de la maximum 6 luni de viață.

Așa că dacă la 2, 3, 4 sau chiar 7 ani copilul tău încă este focusat numai pe ecrane, anumite jucării cu sunete și lumini sau doar pe anumite obiecte și nu este interesat să vadă ce face melcul, tata sau cum ajunge o minge dintr-un loc în altul… acolo este o problemă.

Este alegerea ta ca mamă dacă vrei să o rezolvi sau nu.

Dar dacă vrei, știi că există soluții să îl înveți această abilitate de a urmări cu privirea.

Să urmărești cu privirea nu este un moft al unei mame.

Este o abilitate esențială pentru ca un copil să vorbească, să se joace și să devină independent.

6. Îmi arată sau îmi spune ce vede, aude, simte, fără să-l întreb eu?

Abilitatea aceasta se dezvoltă în jurul vârstei de 1 an și jumătate.

Așa că dacă al tău copil are mai mult de 1 an și jumătate și încă nu împărtășește ce vede, aude, simte, ce îi place sau ce nu îi place, ar fi cazul să începi să îl ajuți.

Nu e greu.

Trebuie doar să știi metodele și să fii consecventă. :)

Nu este grav că nu o știe încă, dar este grav dacă nu îl înveți să o deprindă.

Pentru că nevoie de ea va avea.

Și te va deranja la 4, 5 sau 6 ani, când vei vedea că el stă doar cu ochii în ecrane sau doar alergând de colo-colo fără scop, în loc să vorbească împreună cu alți copii despre ce îi place și ce nu.

7. Ce nu face copilul meu când este în preajma altor copii?

S-ar putea să auzi de la alte mame:

„Nici Eminescu n-a vorbit până la 4 ani!”

„Nu trebuie să știe Luceafărul la 2 ani!”

„Nu trebuie să știe să ceară la 3 ani, o să ceară el când va fi pregătit.”

Și este posibil să le crezi până când copilul tău ajunge la 3–4 ani.

Dar după 3–4 ani îți vei da seama că al tău copil nu știe ce știu cei de vârsta lui.

Și de multe ori nu știe la 3–4 ani nici ce știe un copil de 1 an și jumătate sau 2 ani.

Și atunci va fi greu pentru tine să accepți și să începi de la 0.

Nu va fi imposibil să îți înveți copilul ce nu știe.

Dar va fi mai greu.

Așa că, dacă îți vezi copilul în preajma altor copii și observi că nu face multe lucruri pe care ceilalți le fac, notează-le pe toate timp de o săptămână, pe foaie, și mergi cu foaia la un specialist în recuperarea întârzierilor în dezvoltare ale copiilor.

Specialistul te va învăța metode să îl înveți acele abilități pe care încă nu le are și de care are nevoie în interacțiunea cu ceilalți copii.

Sau intră direct în programul meu START de 12 luni.

Căci cu cât îl ajuți mai devreme, cu atât va fi mai fericit și mai bine cu sine.

Și orice mamă vrea un copil independent și împlinit.

8. Cum doarme copilul meu?

Cu treziri multiple, fără treziri, singur, cu telefon etc.?

Este o întrebare tare ignorată inclusiv în timpul evaluărilor făcute de specialiști copilului tău.

Și este foarte grav să nu punem pe primele locuri odihna copilului nostru.

Căci un copil care doarme 7 ore pe noapte sau se trezește des și readoarme greu… ori un copil care doarme numai cu un ecran pornit și când ecranul se oprește el se trezește… sau nu se trezește, dar a devenit dependent de adormitul la ecrane, nu este un copil odihnit.

Indiferent că tu crezi asta sau nu, creierul supus stimulilor non-stop, chiar și în timpul somnului, nu se va odihni niciodată cu adevărat.

Așa că un principal obiectiv al tău, ca mamă, dacă vrei un copil sănătos, este să ai grijă de somnul piticului tău.

Și dacă nu doarme suficient sau doarme multe ore, dar nu odihnitor, trebuie să începi să înveți cum să-l ajuți să doarmă pentru odihnă.

Căci un creier obosit nu poate reține, nu poate învăța complex, nu poate ajuta la autoreglare emoțională.

Nici la vorbit și jucat constructiv.

Creșterea sănătoasă a copilului înseamnă și discernământ

Multe se vor scrie despre creșterea sănătoasă a copiilor, mămici dragi.

Dar noi, mamele, trebuie să fim pregătite să discernem între informațiile false și cele adevărate.

Între ce spune știința adevărată și pseudoștiința.

Între ce promite un specialist: deprinderea multor abilități dacă se exersează mult și corect și ce promite un impostor: recuperare și vindecare prin terapii minune.

Cred că cele 8 întrebări pe care ți le-am sugerat azi te vor ajuta să îți dai seama dacă piticul tău se dezvoltă sau nu sănătos.

Și să te autoevaluezi tu însăți, să vezi cum stai cu așteptările referitoare la dezvoltarea copilului tău.

Unele dintre voi sunteți mult înaintea vârstei copiilor voștri, în sensul că aveți așteptări foarte mari de la copii prea mici să învețe ce vreți voi.

Și altele sunteți la polul opus: aveți mult sub așteptările pe care ar trebui să le aveți de la copiii voștri.

Adevărul care însă ne va izbi pe toate, mai devreme sau mai târziu, este că… piticul nostru va trebui să învețe anumite abilități pe care vârsta le cere, ca să facă față vieții.

Și cu cât le învață mai târziu, cu atât îi va fi mai greu.

Cu cât însă le va învăța mai devreme, cu atât îi va fi mai ușor în viață.

Iar eu de asta sunt aici: să-mi continui misiunea de a vă ajuta să creșteți copii sănătoși, independenți și împliniți.

Căci toate mămicile avem nevoie de copii care să se descurce în viață.

Cu sau fără diagnostice, copiii pot duce vieți mult mai ușoare dacă au mămici care îi ajută să deprindă abilitățile necesare să facă față provocărilor de zi cu zi.

Mămici dragi, vă încurajez să vă concentrați pe viața reală în creșterea copiilor voștri.

Nu pe trendurile de pe Facebook, TikTok și Insta, care urcă la rang de vedetă toți copiii care, chipurile, cresc în ritmul lor.

Neajutați de părinții lor, pentru că… o să învețe de la sine.

Și vă mai încurajez și să aveți grijă după ce influencer vă luați când decideți cum să vă creșteți copiii.

Pentru că mulți pun accent pe haine, jucării scumpe, mâncat la McDonald's și zile de naștere sărbătorite în locații pe care părinții cheltuie 5 salarii medii.

Și mulți au copii care la 7 sau la 14 ani vor avea nevoie de ajutor de specialitate să facă față vieții.

Vă încurajez să puneți accent pe dezvoltarea copilului pentru a se descurca în viață pe picioarele lui, atât cât se poate, dacă are un diagnostic.

Căci nimic nu îl va ajuta dacă nu poate fi independent.

Oricâți bani i-ați lăsa voi ca moștenire!

Dacă vreți să învățați de la A la Z cum să creșteți copii sănătoși, aveți pachetul meu cu 11 produse educaționale „Cum îți ajuți copilul să vorbească, de la A la Z?”.

Și Programul START de 12 luni.

Toate celelalte produse le găsiți la secțiunea cursuri.

Fiți binecuvântate cu discernământ și putere să creșteți copii sănătoși!