9 abilități avansate de învățat pentru a începe să converseze

Mămică dragă,

Dacă piticul tău nu reușește încă să-ți povestească situații din viața reală, dacă nu te întreabă și pe tine ce ai făcut, cum te simți ori alte curiozități de copil…

Dacă atunci când tu îi spui, de exemplu, lui tati: „Am cumpărat baloane”, el nu adaugă spontan alte informații, de exemplu: „Și ne-am jucat cu ele în parc!”, nu are cum să poarte o conversație.

Sau dacă atunci când bunica îi spune: „Eu azi am fost la piață”, el nu știe că ar putea continua: „Eu am fost în parc.”

Nu are cum să converseze.

Aș vrea să știi că a vorbi nu este același lucru cu a conversa.

Conversația este o abilitate mult mai complexă. Și tocmai de aceea nu putem să trecem pur și simplu de la „copilul spune cuvinte” la „hai să povestim ce ai făcut în weekend”.

Între cele două sunt multe trepte.

În cursul meu de Limbaj Intermediar și Avansat, le predăm în ordine.

Astăzi vreau să-ți arăt 9 dintre abilitățile de care copilul are nevoie pentru a se apropia de conversația adevărată.

9 abilități care pregătesc copilul pentru conversație

1. Să folosească o carte pentru a vorbi, nu doar pentru a răspunde la întrebări

Când deschidem o carte, tentația noastră este să întrebăm:

„Ce este aici?” / „Ce culoare are?” / „Ce face băiatul?” / „Unde merge?”

Și copilul răspunde.

Dar aceasta nu este încă o conversație.

Vreau să-l învățăm și să observe, să comenteze și să adauge singur informații.

Tu spui: „Șoricelul mănâncă înghețată.”

El observă și spune: „Soarele strălucește.”

Iar tu continui:

„Da, și încălzește florile.”

Cartea devine astfel un schimb de idei, nu un test.

2. Să dezvolte reciprocitatea

Aceasta este una dintre abilitățile esențiale ale conversației.

Eu spun ceva despre mine → tu spui ceva despre tine.

La început poate fi foarte simplu:

— Eu am cană.

— Eu am mașină.

Mai târziu:

— Mie îmi place să citesc.

— Mie îmi place să mă joc cu mingea.

Și apoi:

— Eu azi am fost la serviciu.

— Eu am fost la grădiniță.

Copilul începe să descopere că nu trebuie doar să aștepte următoarea întrebare.

Și el poate aduce ceva în conversație.

3. Să întoarcă întrebarea

Imaginează-ți diferența dintre:

— Ce ai mâncat?

— Ciorbă.

Și:

— Ce ai mâncat?

— Ciorbă. Tu ce ai mâncat?

A doua variantă începe să semene cu o conversație adevărată.

Copilul nu mai este doar cel „intervievat”. El devine partener de conversație.

4. Să transmită mesaje

„Du-te și spune-i lui tati că e gata masa!” pare o sarcină simplă.

Dar copilul trebuie să țină minte mesajul, să găsească persoana potrivită și să formuleze ceea ce are de spus.

Mai târziu poate transforma:

„Întreabă-l pe tati ce face.”

în:

— Tati, ce faci?

Această abilitate îl ajută enorm în viața reală: acasă, la grădiniță, la școală și în relațiile cu ceilalți.

5. Să înțeleagă și să povestească o succesiune

Pentru a putea povesti, copilul trebuie să înțeleagă că lucrurile se întâmplă într-o anumită ordine.

Dar eu nu încep direct cu niște cartonașe pe care trebuie să le pună în ordine.

Încep cu viața. Întâi face. Apoi spune.

Ia periuța. Pune pasta. Udă periuța. Se spală pe dinți.

Apoi îl învăț să spună ce face.

Și abia mai târziu îl întreb, fără obiectele în față:

— Ce faci întâi când te speli pe dinți?

— Și apoi?

Întâi trăiește secvența. Apoi o povestește.

6. Să descrie, nu doar să denumească

Este o diferență uriașă între:

„Minge.”

și:

„Este o minge roșie, rotundă, cu care joc fotbal.”

Sau între:

„Mănâncă.”

și:

„Băiatul mănâncă ciorbă cu lingura din castron pentru că îi este foame.”

Nu îi cerem copilului toate acestea dintr-odată. Pornim de la ceea ce poate spune și adăugăm treptat câte o informație.

7. Să observe și să corecteze o greșeală

Eu spun:

— Vaca face miau.

Iar copilul învață să spună:

— Nu. Pisica face miau. Vaca face muu.

Sau mă prefac că vreau să beau apă din pantof.

Iar el poate spune:

— Nu bei din pantof! Bei din cană!

Pare un joc amuzant, dar în spate construim gândirea: copilul observă realitatea și începe să folosească limbajul pentru a o corecta.

8. Să se contrazică și să se apere verbal

Aceasta este una dintre abilitățile mele preferate.

Pentru că eu, așa cum bine știți, nu vreau doar un copil care știe să răspundă frumos la întrebările adultului.

Vreau un copil care, treptat, să poată spune:

„Nu.” / „Nu-i adevărat.” / „Nu asta am vrut.”

„Nu eu am făcut.” / „Nu-mi place.” / „Lasă-mă în pace.”

Dacă eu îl pup și apoi spun: „Te-am lovit!”, vreau să învețe să-mi spună:

— Nu m-ai lovit. M-ai pupat!

Nu îl învăț să nege automat.

Îl învăț să observe ce s-a întâmplat și să poată susține verbal ceea ce știe că este adevărat.

9. Să găsească soluții și să înceapă să vadă perspectiva celuilalt

Îl întreb:

— Ce poți face dacă plouă?

Mai întâi poate spune:

— Iau umbrela.

Mai târziu:

— Pun gluga.

— Mă adăpostesc.

— Fug până în casă.

Apoi mergem mai departe:

— Un copil a căzut. Ce ai putea face?

Și îl ajutăm să se gândească:

— Îl ajut.

— Îl întreb dacă îl doare.

— Chem un adult.

Aici limbajul începe să se întâlnească cu rezolvarea de probleme, relațiile și perspectiva celuilalt.

Cum se construiește conversația, treaptă cu treaptă

Și observă ceva, mămică dragă: niciuna dintre aceste abilități nu se construiește prin a-i cere copilului, dintr-odată:

„Hai, povestește-mi!”

Conversația se construiește. Treaptă cu treaptă. În ani de zile.

De la lucrurile concrete spre cele abstracte.

De la ceea ce vede spre ceea ce își amintește.

De la răspuns spre inițiativă.

De la „eu răspund” spre „noi vorbim unul cu celălalt”.

Așa că te rog, nu grăbi conversația. Construiește abilitățile din care se naște conversația.

Pentru că, ținem minte: scopul nostru nu este un copil care răspunde perfect la 50 de întrebări la măsuță.

Scopul nostru este copilul care vine într-o zi la tine și îți spune:

„Mami, azi m-am jucat cu Matei.”

Tu îl întrebi:

„Și ce v-ați jucat?”

Iar el îți povestește.

Apoi se uită la tine și întreabă:

„Dar tu ce ai făcut azi?”

Acolo vrem să ajungem.

Învață să predai limbajul intermediar și avansat

Dacă piticul tău vorbește deja, dar simți că este încă o distanță mare între „spune propoziții” și „poate conversa”, exact această distanță te învăț să o construiești, pas cu pas, în cursul meu „Cum predai limbajul și comunicarea – nivel intermediar și avansat”.

Nu să-l grăbești. Nu să-i dai exerciții doar pentru că „are vârsta”.

Ci să identifici ce știe acum, care este următoarea abilitate și cum i-o predai în joacă și în viața reală.

Amintește-ți că nu trebuie să vrei doar un copil care știe cuvinte.

Vrei un copil care învață să le folosească pentru a cere, a povesti, a întreba, a se apăra, a găsi soluții și a construi relații cu oamenii din jurul lui.

Te îmbrățișez cu inimă de mamă,

Monica Zincă

Mamă, psihoterapeut de familie și psihopedagog 🤍